Doar în camera lui pereţii sunt proaspăt văruiţi, iar pe jos e parchet. „Acolo aveam o sobă pe care am dărâmat-o eu. Era un geam acolo în spate. Aici am dat tavanul jos, am scos parchetul, am pus altă șapă autonivelantă, am făcut schelet metalic, am spart tot, am pus vată, rigips”, explică băiatul. Cu banii pe care i-a câștigat muncind, a reconstruit în întregime o anexă a casei în care locuiește, împreună cu fratele lui, cu un an mai mare. Cel mai greu a fost când au demolat soba cea veche, fiindcă încăperea s-a umplut de funingine și nu prea mai puteau să respire.

„Am o viaţă obișnuită: școală, muncă, casă”, zice Șerban, care lucrează în gospodăriile vecinilor cu ziua, împreună cu fratele sau tatăl lui. „Pentru noi nu e muncă grea”. Ară, sapă, cară lemne sau saci cu moloz cu o remorcă, pe care au atașat-o unui motocultor. Într-o zi a plouat mai tare și au rămas cu roţile blocate în noroi. Au tras de mașinărie și s-a rupt axul de la o roată. „A trebuit să trec linia ferată și remorca are 100 și ceva de kile”, explică băiatul. „Cel mai periculos e să cazi și să se răstoarne remorca peste tine.”

La 14 ani, Șerban știe totul despre motoare și cai putere. „Tata spune mereu că numai să stric știu”. A învăţat să modifice carburatorul unui motocultor, ca mașinăria să accelereze mai repede și să prindă până la 30km/h. A avut și o bicicletă cu motor, cu care a mers și 20 de km, până în satele vecine. La un moment dat, a încercat să evite o mașină din trafic, așa că a tras tare de ghidon și a intrat într-un șanţ. Cadrul s-a cam strâmbat, dar l-a reparat singur, cu un ciocan, și a vândut bicicleta unui vecin, pentru un preţ bun.

La școală, i-ar plăcea să facă mai multă practică și să nu înveţe doar teorie. Lecţia lui preferată a fost când profesoara de chimie le-a făcut vulcani care erup, din bicarbonat și oţet. Ar fi vrut să le arate și cum se face „pasta de dinţi pentru elefanţi” – un experiment spectaculos, cu multă spumă, pe care i-a fost greu să și-l închipuie, doar din povești.